Banner RMN

PERFORMANTE

RMN GE SIGNA HDe 1,5 T, 8 Canale

  • Cel mai compact sistem GE, oferind un set complet de aplicaţii imagistice
  • Calitate excepţională a imaginii şi eficienţă energetică, totul intr-un pachet prietenos pentru pacienţi, cu un design revoluționar
  • Apertura de 60 cm creează spaţiu suficient pentru toate categoriile de pacienţi
  • Zgomotul perceput de pacient este mult redus comparativ cu alte sisteme IRM
  • Viteza mare de scanare reduce timpul examinării
  • Cel mai performant sistem IRM din Suceava graţie celor 8 canale de recepţie a semnalului, oferă posibilitatea utilizării unor aplicaţii moderne ca tractografia, angiografia RM, perfuzia multiorgan.
  • Există două console de diagnostic, ceea ce optimizează fluxul pacienţilor şi rapiditatea rezultatelor .
  • Foloseşte programe speciale pentru pacienţi necooperanţi.
  • Foloseşte programe speciale pentru sân, articulaţii, căi biliare, ficat.

CE ESTE IRM?

IRM este metoda de explorare imagistică prin care se obţin secţiuni tomografice cu grosimi de 1-30 mm în oricare plan al spaţiului, prin utilizarea unor impulsuri de radiofrecvenţă într-un câmp magnetic intens şi omogen.

Părţile componente ale unui echipament IRM sunt:

  • magnetul pentru generarea câmpului magnetic extern;
  • bobinele de gradient – utilizate pentru localizarea semnalului RM;
  • bobinele emiţătoare şi receptoare de unde de radiofrecvenţă;
  • masa mobilă pe care este aşezat pacientul;
  • computerul, masa de comandă, sistemele de răcire;
  • cuşca Faraday care asigură protecţia anti radiofrecvenţă a sistemului.

CAND FOLOSIM IRM?

IRM este utilă în studiul tuturor regiunilor anatomice şi organelor, având o rezoluţie tisulară neegalată de alte metode.

IRM are cele mai bune rezultate în diagnosticul afecţiunilor:

  • cerebrale,
  • ale coloanei vertebrale,
  • ale articulaţiilor.

IRM este larg folosită la sportivi în diagnosticul afecţiunilor:

  • articulaţiilor genunchiului,
  • articulaţiilor umărului,
  • articulaţiilor cotului,
  • articulaţiilor pumnului,
  • articulaţiilor şoldului.

Metoda permite şi studii angiografice cu şi fără substanţă de contrast.

Reprezintă o alternativă excelentă a angiografiei standard în studiul:

  • vascularizaţiei cerebrale,
  • a vaselor gâtului,
  • a aortei şi ramurilor sale,
  • a vascularizaţiei membrelor.

Deoarece evită folosirea radiaţiilor X este o metodă foarte bună de explorare a organelor genitale feminine şi masculine, iar în ultima perioadă a câştigat teren şi în explorarea sânilor.

CUM NE PREGATIM PENTRU O EXAMINARE IRM?

Pacientul va fi întrebat de personalul medical dacă are proteză de şold, pacemaker, valve metalice cardiace, sterilet sau orice alt obiect metalic.

Prezenţa pacemakerului reprezintă contraindicaţia absolută pentru examinarea IRM.

Prezenţa plăcilor metalice, stenturilor (protezelor) coronariene, a clipurilor metalice montate chirurgical nu reprezintă contraindicaţii ale examinării IRM dacă au o vechime mai mare de 6 săptămâni în corpul pacientului.

Tatuajele şi machiajele permanente pot afecta imaginea IRM, la fel ca şi prezenţa protezelor sau lucrărilor dentare.

Pacientele gravide trebuie să informeze radiologul asupra acestui aspect.

Anumiţi pacienţi pot avea claustrofobie şi, în aceste situaţii, este bine să-şi administreze un sedativ înaintea examinării.

CUM SE EFECTUEAZA IRM?

Pacientul intră în camera de dezbrăcare, se dezbracă de hainele purtate şi îmbracă un halat de unică folosinţă.

  1. Este introdus în camera unde există magnetul şi este aşezat pe masa de examinare de către personalul medical.
  2. În anumite situaţii, pe corpul pacientului se aşează bobinele emiţătoare şi receptoare de unde de radiofrecvenţă.
  3. Apoi pacientul rămâne singur în camera de examinare şi începe derularea examenului.
  4. Dacă e necesar, se va injecta substanţa de contrast paramagnetică.
    Aceste substanţe sunt sigure, iar efectele adverse apar extrem de rar.
    Poate apărea o senzaţie de „răceală” la locul puncţiei venoase în timpul injectării substanţei de contrast.
  5. Este necesară analiza sanguină a ureei şi creatininei, realizată cu 24-48 de ore înaintea examinării.
  6. Explorarea IRM poate dura 15-60 de minute.
  7. În tot timpul examinării pacientul poate comunica cu doctorul sau asistentul medical prin intermediul interfoanelor.
  8. Explorarea este nedureroasă. Poate apărea senzaţia de claustrofobie, o senzaţie de căldură sub zona de examinare.
  9. În timpul explorării, pacienţii aud în anumite secvenţe zgomote intense care pot fi diminuate semnificativ prin purtarea unor căşti la urechi.

BENEFICII SI RISCURI

Beneficii:

  • nu se foloseşte radiaţie X;
  • este o alternativă rapidă şi non-invazivă la arteriografia standard;
  • imaginile ţesuturilor moi sunt excelente, mai bune decât cele obţinute prin alte metode;
  • decelează cel mai bine bolile demielinizante ale encefalului şi măduvei;
  • poate evalua atât structura, cât şi funcţia multor organe interne.

Riscuri:

  • metalele nedetectate înaintea examinării pot fi afectate de câmpul magnetic;
  • metoda nu trebuie utilizată în primele 12 săptămâni de sarcină.

CARE SUNT LIMITELE IRM?

  • osul este mai bine vizualizat prin CT;
  • metoda nu vizualizează cu acurateţe calcificările intratumorale şi, uneori, nu poate distinge ţesutul tumoral de edem;
  • la pacienţii cu sângerări importante CT este metoda preferată

SUBSTANŢA DE CONTRAST

IMPORTANTA

Substanţele de contrast au un rol esenţial şi sunt utilizate în toate metodele de radio-imagistică:

  • radiologie convenţională,
  • ecografie,
  • tomografie computerizată,
  • imagistică prin rezonanţă magnetică.

Substanţele de contrast se administrează per os sau intravascular.

Rolul lor este de a determina mărirea contrastului natural al vaselor sanguine şi al organelor interne, ceea ce are drept rezultat un diagnostic corect.

SUBSTANTE DE CONTRAST UTILIZATE IN IRM

În primii ani după introducerea în practica medicală a imagisticii prin rezonanţă magnetică, s-a crezut că datorită contrastului natural al diferitelor ţesuturi moi din organismul uman nu va fi nevoie de substanţe de contrast în această explorare.

În scurt timp s-a constatat însă că există substanţe de contrast care îmbunătăţesc evident imaginea şi oferă detalii importante pentru un diagnostic corect.

Substanţele de contrast folosite în IRM sunt numite paramagnetice şi conţin ioni cu unul sau mai mulţi electroni liberi (gadolinium, crom, mangan, fier, nichel). Ele modifică timpul de relaxare a secvenţelor T1 şi T2 datorită interacţiunii dipolului magnetic al contrastului cu dipolul magnetic al protonilor vecini.

Cel mai utilizat contrast în IRM este cel care are în componenţă gadolinium pentru că acesta are efectul de relaxare cel mai mare. Reducerea timpului de relaxare are drept efect în secvenţele ponderate T1 o creştere a intensităţii semnalului, realizând astfel contrast pozitiv folosit în practica medicală. În secvenţele ponderate T2 se observă o scădere a intensităţii semnalului după administrarea contrastului, deci un contrast negativ, dar care nu este folosit în practica medicală.

În stare naturală ionii de gadolinium au efecte toxice. Aceste efecte au putut fi controlate prin chelarea acidului dietilentriamin-penta-acetic cu N-metilglucamină rezultând un produs de contrast nespecific extracelular gadopentat dimeglumină (Gd-DTPA) care are o excelentă toleranţă injectat intravenos, doza uzuală fiind 0,1 mmol/kg corp.

Eliminarea este integral renală, timpul de înjumătăţire fiind de 90 de minute.

Substanţele de contrast utilizate în IRM determină mai puţine reacţii adverse decât substanţele de contrast iodate non-ionice, reacţii de tip anafilactic, tratamentul fiind similar.