Banner CT

PERFORMANTE

Computer Tomograf GE BRIGHTSPEED 16 slice

  • Deține tehnologii inteligente incluse
  • Bright Speed 16 oferă imagini de înaltă calitate, o gama largă de aplicaţii şi permite efectuarea de noi aplicaţii clinice.
  • Este cel mai bun aparat din Suceava având 16 rânduri de detectori, oferind posibilităţi diagnostice noi (colonoscopie virtuală, angiografie)
  • Confort crescut pentru pacient
  • Perfuzia pe cap permite un diagnostic rapid încă din prima oră în cazul accidentului vascular cerebral, cu importante consecinţe asupra tratamentului
  • COLONOSCOPIA VIRTUALĂ permite vizualizarea colonului fără a introduce colonoscopul, deci evitarea unei manevre dureroase pentru pacient

CE ESTE COMPUTER TOMOGRAFIA?

Computer tomografia (CT) este metoda imagistică în care, cu ajutorul unui fascicul colimat (îngustat) de raze X, se produce imaginea unui plan selectat din regiunea de interes.

CT se bazează pe două principii:

  • măsurarea atenuării unui fascicul de raze X care străbat un corp şi calculul coeficientului de absorbţie, deci a densităţii;
  • reconstrucţia imaginii unui obiect în funcţie de diversele sale proiecţii.

Computer tomografele includ:

  • tunelul (gantry),
  • masa mobilă,
  • generatorul de raze X,
  • consola cu monitor TV,
  • un computer
  • aparatura aferentă stocării imaginii.

Dezvoltarea tehnologică din ultimii 10-15 ani a condus la apariţia unor noi generaţii de tomografe:

  • CT–ul spiral în care are loc o scanare continuă în timpul deplasării mesei cu pacientul;
  • CT-ul multidetector în care, prin instalarea mai multor coroane de detectori, informaţia se obţine mult mai repede şi cu o calitate desăvârşită.

CAND FOLOSIM TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA?

Tomografia computerizată este extrem de utilă pentru studiul oricărui organ şi ţesut al corpului omenesc.

Tomografia computerizată poate diagnostica cu mare rapiditate şi precizie:

  • traumatisme ale ficatului, splinei, rinichilor sau a altor organe interne,
  • afecţiuni osoase,
  • afectiuni vasculare,
  • afecţiunilor mediastino-pulmonare.

Unul din punctele forte ale CT îl reprezintă stadializarea diferitelor forme de cancer pulmonar, hepatic, pancreatic, renal, ganglionar (limfoame).

CT deţine implicaţii foarte importante în ceea ce priveşte alegerea tratamentului optim (chirurgical, radio sau chimioterapic).

CUM SE EFECTUEAZA CT?

Computer tomografia (CT) este metoda imagistică în care, cu ajutorul unui fascicul colimat (îngustat) de raze X, se produce imaginea unui plan selectat din regiunea de interes.

CT se bazează pe două principii:

  • măsurarea atenuării unui fascicul de raze X care străbat un corp şi calculul coeficientului de absorbţie, deci a densităţii;
  • reconstrucţia imaginii unui obiect în funcţie de diversele sale proiecţii.

Computer tomografele includ:

  • tunelul (gantry),
  • masa mobilă,
  • generatorul de raze X,
  • consola cu monitor TV,
  • un computer
  • aparatura aferentă stocării imaginii.

Dezvoltarea tehnologică din ultimii 10-15 ani a condus la apariţia unor noi generaţii de tomografe:

  • CT–ul spiral în care are loc o scanare continuă în timpul deplasării mesei cu pacientul;
  • CT-ul multidetector în care, prin instalarea mai multor coroane de detectori, informaţia se obţine mult mai repede şi cu o calitate desăvârşită.

CUM NE PREGATIM PENTRU O EXAMINARE CT?

  1. Pacientul trebuie să se prezinte cu 30 de minute înainte de examenul abdominal şi al pelvisului (pentru a i se putea administra contrast per os).
  2. Pacientul îşi va goli vezica urinară cu 30-40 de minute înaintea examinării, pentru evitarea distensiei vezicale importante.
  3. Pacientul va purta haine confortabile şi care, preferabil, să nu conţină elemente metalice.
  4. Femeile trebuie totdeauna să informeze radiologul despre prezenţa sarcinii.
  5. Este extrem de important ca pacientul să aibă asupra sa un buletin de analize medicale efectuat cu maximum 24-48 de ore înaintea examinării, în care să se specifice valorile ureei şi creatininei.
  6. Pacientul nu trebuie să mănânce cu 4-6 ore înaintea examinării (astfel se evită senzaţia de vomă după injectarea substanţei de contrast intravenos).

BENEFICII SI RISCURI

Beneficii

  • CT oferă detalii anatomice excelente ale organelor şi ţesuturilor;
  • CT este nedureroasă, non-invazivă;
  • CT este rapidă şi, în caz de traumatisme, poate salva viaţa pacientului prin precizia diagnosticului;
  • CT stabileşte în multiple situaţii dacă este nevoie sau nu de tratament chirurgical ulterior;
  • CT este foarte utilă în ghidarea procedurilor intervenţionale sau a radioterapiei.

Riscuri

  • Există un risc minimal de iradiere, dar acurateţea diagnosticului depăşeşte cu mult riscul iradierii;
  • Examinarea CT trebuie evitată la gravide;
  • Femeile care alăptează şi au efectuat un examen CT cu contrast pot să alăpteze din nou la 24 de ore post examinare;
  • Există riscul alergiei la substanţa de contrast iodată şi de aceea toate clinicile de radiologie trebuie dotate cu echipamente şi medicamente pentru tratamentul acestui tip de alergie.

CARE SUNT LIMITELE CT?

  • Examinarea CT nu este indicată la gravide.
  • Anumite detalii ale structurilor articulare şi coloana vertebrală sunt mai bine vizibile cu ajutorul rezonanţei magnetice.

SUBSTANŢA DE CONTRAST

IMPORTANTA

Substanţele de contrast au un rol esenţial şi sunt utilizate în toate metodele de radio-imagistică:

  • radiologie convenţională,
  • ecografie,
  • tomografie computerizată,
  • imagistică prin rezonanţă magnetică.

Substanţele de contrast se administrează per os sau intravascular.

Rolul lor este de a determina mărirea contrastului natural al vaselor sanguine şi al organelor interne, ceea ce are drept rezultat un diagnostic corect.

SUBSTANTE DE CONTRAST UTILIZATE IN CT

În tomografia computerizată sunt utilizate substanţe de contrast care realizează contrast pozitiv. Cel mai frecvent sunt utilizate substanţele de contrast iodate.

Contrastul pozitiv conţine iod şi este folosit pentru opacifierea vaselor sanguine, căilor biliare, căilor excretorii urinare, articulaţiilor şi canalului rahidian.

Substanţele de contrast iodate sunt incolore, hidrosolubile şi stabile în condiţii de depozitare adecvate (loc uscat, întunecos şi fără expunere la radiaţii X).

Din punct de vedere al osmolarităţii substanţele de contrast se împart în:

  • substanţe cu osmolaritate mare,
  • substanţe cu osmolaritate mică,
  • substanţe izoosmolare.

Substanţele de contrast non-ionice cu osmolaritate mică sau izoosmolare au efecte adverse puţine şi sunt bine tolerate de pacient.

Administrarea substanţelor de contrast iodate se face în marea majoritate a cazurilor pe cale intravasculară, de obicei într-o venă de la plica cotului.

Eliminarea contrastului are loc pe cale renală şi, în 95-99% din cazuri, se face prin simpla filtrare glomerulară.

Nu există secreţie tubulară şi nici reabsorbţie.

Timpul de înjumătăţire este de 60-120 minute, la 4 ore fiind eliminată aproximativ 75% din cantitatea de contrast administrată.

Efecte secundare

Injectarea intravasculară a substanţelor de contrast iodate poate determina o serie de modificări hemodinamice, reacţii anafilactoide şi efecte secundare asupra diferitelor organe. Aceste modificări şi reacţii sunt, de cele mai multe ori, tranzitorii şi sunt datorate în special osmolarităţii şi vâscozităţii.

Este esenţial să alegem contrastul care are cele mai puţine efecte secundare:

  • contrastul non-ionic,
  • contrastul cu osmolaritate mică,
  • contrastul izoosmolar.

Efecte secundare:

  • modificări hemodinamice – creşterea presiunii în arterele pulmonare, creşterea volumului sanguin total şi a debitului cardiac, diminuarea rezistenţei periferice şi pulmonare;
  • reacţii anafilactoide – determinate de eliberarea de histamină, bradichinină, activarea sistemului complement; nu există reacţie de tip antigen-anticorp;
  • efecte cardiace – diminuarea frecvenţei şi a contractilităţii, vasodilataţie coronariană;
  • efecte renale – insuficienţă renală acută;
  • efecte asupra globulelor roşii – rigidizare şi modificări de agregabilitate;
  • efecte asupra coagulării – efect anticoagulant;
  • efecte asupra endoteliului vascular – fenomene inflamatorii cu formare de trombi.

Factori de risc

Injectarea substanţelor de contrast iodate nu este lipsită de riscuri.

Factorii de risc trebuie cunoscuţi pentru a diminua şansele apariţiei reacţiilor adverse.

Absenţa factorilor de risc nu garantează însă că reacţiile adverse nu apar după injecţia de contrast:

  • risc renal – insuficienţa renală, tratament concomitent cu anti-inflamatorii non-steroidiene. Foarte util pentru a preveni riscul apariţiei reacţiilor adverse este ca bolnavii să se prezinte înainte de efectuarea unei examinări care presupune injectarea de contrast iodat cu valorile ureei şi creatininei;
  • risc anafilactoid – astm, antecedente de reacţii adverse la injectarea de contrast;
  • risc cardiovascular – insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială malignă;
  • alţi factori de risc – diabet, mielom multiplu, lupus.

Incidente/Accidente

Reacţiile adverse sunt relativ rare, cu o frecvenţă a reacţiilor severe sub 1% din totalul injectărilor.

Majoritatea reacţiilor adverse nu sunt datorate unei reacţii antigen-anticorp, dar îmbracă aspectul clinic al unei alergii.

Reacţiile adverse cu simptome minore sunt numite pseudo-alergice sau alergoide, iar cele în care simptomatologia este mai intensă sunt numite pseudo-anafilactice sau anafilactoide.

Clasificarea reacţiilor adverse este următoarea:

  • reacţii minime – greaţă, vertij, episod unic de vărsătură, prurit, urticarie localizată, congestie nazală, cefalee. Nu necesită tratament.
  • reacţii moderate – urticarie, vărsături, palpitaţii, dispnee, cefalee, dureri abdominale, edem periorbitar, edem laringian, modificări tensionale moderate. Necesită urmărire atentă, eventual tratament în ambulatoriu.
  • reacţii grave – accident respirator grav (cianoză, edem laringian obstructiv), hipotensiune, infarct, stop cardiac, convulsii, pierderea conştienţei. Necesită tratament de specialitate şi internare în secţiile de terapie intensivă.
  • deces.

Reacţiile adverse pot fi într-o bună măsură prevenite dacă sunt respectate anumite reguli:

  • indicaţia de examinare să fie corectă;
  • anamneză amănunţită;
  • explicarea în detaliu a procedurii;
  • administrarea unei cantităţi maxime de 1,5 ml/kg corp;
  • hidratare bună a pacientului, preexaminare şi postexaminare;
  • eventual premedicaţie – corticoizi şi antihistaminice.

Accidentele după administrarea substanţei de contrast iodate se clasifică în:

  • accident respirator;
  • accident circulator;
  • şoc vagal.

În cazul în care, după injectarea substanţei de contrast iodate, apar reacţii adverse, trebuie să urmărim:

  • respiraţia – dispneea inspiratorie şi stridorul indică edem laringian, dispneea expiratorie indică bronhospasm;
  • culoarea – cianoză (hipoxie), roşeaţă (manifestări anafilactoide), paloare (jenă vagală);
  • aspectul cutanat – urticarie, edem facial;
  • tensiunea arterială şi pulsul – tahicardia indică şoc anafilactic sau colaps cardiovascular, bradicardia indică şoc vagal.

Tratamentul reacţiilor adverse

  1. Accidentul respirator – se manifestă clinic prin bronhospasm sau edem laringian. Tratamentul iniţial presupune administrarea de oxigen pe mască în cantitate mare (10-12 l /minut) şi aerosoli cu betamimetice (câte 2-3 pufuri de Salbutamol la fiecare 3-5 minute). În cazul edemului laringian sau a bronhospasmului rebel la tratamentul mai sus menţionat se poate administra adrenalina (0,3-0,5 mg subcutanat la fiecare 10-15 minute), hemisuccinat de hidrocortizon (250 mg la 6 ore), antihistaminice (Tagamet 200-400 mg i.v. la 6 ore). În situaţia în care bolnavul este extrem de agitat sau se sufocă trebuie intubat.
  2. Accidentul circulator – se manifestă cel mai frecvent prin hipotensiune cu tahicardie. Pot apărea concomitent şi manifestări anafilactoide. Tratamentul accidentului circulator începe cu administrarea de oxigen pe mască cu debit liber şi apoi cu debit de 3l/minut, la care se adaugă perfuzie cu ser fiziologic sau Ringer (1 litru în 20 de minute) şi adrenalină (diluţie 10% – se începe cu 0,2 mg deci 2 ml i.v. repetat la fiecare 5 minute sub controlul pulsului). Dacă adrenalina nu are efectul scontat se poate administra noradrenalină (o fiola diluată în 500 ml glucoză 5% – câte 10 picături pe minut).
  3. Şoc vagal – se manifestă prin bradicardie (frecvenţa constantă sub 50/minut), hipotensiune, paloare. Tratamentul constă în administrarea de oxigen pe mască, poziţie Trendelenburg, perfuzie cu ser fiziologic şi atropină 1mg i.v..
  4. Edem pulmonar acut – administrare de oxigen şi furosemid i.v. 20-40 mg.
  5. Convulsii – diazepam 5-10 mg i.v..
  6. Extravazarea contrastului la locul injectării – punga cu gheaţă şi unguent cu hialuronidază.